Copilăria, mai întotdeauna trezeşte în sufletul nostru un sentiment de melancolie, este vârsta la care mugurul omenesc de-abia se deschide la viaţa şi visează gingaş. Copiii, atât de uşor de iubit! Un zâmbet curat şi strălucitor, manuţe pline de iubire!

Copilărie

Din oglindă mă privea un trup firav
Cu claviatura coastelor distinctă,
Inima-apăsa pe clape grav
Şi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
https://Versuri.ro/w/ie17
(Precum inima salcâmului din geam
Coşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
E aievea cântu-i uniform,
Şi ca nu cumva în somn să tacă,

Mi-era frică seara să adorm.